Aflat în Piata Unirii nu departe de Hala Unirii, Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat între 28 august 1835 – 14 octombrie 1838, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, și a funcționat din veniturile de la moșiile donate de ctitoră. Spitalul a fost gândit de ea pentru oamenii săraci, dar în același timp s-a constituit și ca școală medicală, iar la inaugurare, avea 60 de paturi.
Grigore Basarab Brâncoveanu, supranumit și Marele Ban al Valahiei, Principe al Austriei și cavaler al marelui ordin Stanislav al Poloniei, prin testament, a lăsat pe soția sa, Băneasa Elisabeta (Safta) Brâncoveanu, moștenitoarea averilor sale, să construiască un spital, spre mângâierea celor în lipsă și în nevoi, spre pururea și veșnica pomenire a sa. La rândul ei, Safta Brâncoveanu a lăsat prin testament mai multe moșii împreună cu pogoanele, dealurile, viile, bălțile, acareturile, gârlile (râuri și pârâuri) și veniturile din prețurile arenzilor, și imobile pentru înființarea și întreținerea unui spital Brâncovenesc, hotărând ca după ridicarea spitalului „să-l înzestreze cu averi producătoare de venituri pentru buna funcționare și întreținere”. De asemenea, a lăsat case și prăvălii din București, cu chiriile cestora, ca după veniturile și arenzile luate de pe moșii să întrețină cheltuielile spitalului, pentru șaizeci de bolnavi, iar numărul acestor bolnavi să sporească sau să scadă în funcție de valoarea veniturilor anuale obținute.
În urma unui incendiu, spitalul grav afectat, a fost reconstruit între 1880 și 1890 prin soluții arhitectonice moderne, în formă de “U”, cu biserica Domnita Balasa rezidită în interior. Noul spital mai mare, avea 240 de paturi, iar medicii îngrijeau bolnavii la cele mai ridicate standarde medicale. A fost refăcută și cupola, sub care se deschidea o sală imensă, decorată cu busturi, din care se urca pe o uriașă scară de marmură, unde se remarcau busturile din marmură ale lui Grigore Basarab și al Saftei Brâncoveanu, și de unde se ieșea în mai multe cabinete și saloane. În 1904, planșeele din lemn au fost schimbate cu planșee de beton armat, o premieră în România, și au fost adăugate corpuri noi de clădire. După reforma agrară din 1921, când au fost expropriate și moșiile familiei Brâncoveanu, spitalul, rămas fără sursele sale de venituri, a intrat în mari dificultăți financiare. Regele Carol al II-lea a acordat fonduri importante așezământului, intervenind și în organizarea sa.
În cel de-al Doilea Război Mondial a funcționat ca spital militar cu 500 de paturi. După război, regele Mihai a restabilit autonomia spitalului, dar în 1946, sub guvernul Petru Groza, spitalul a trecut în proprietatea statului. Devenit Spitalul de Stat nr. 2 dupa instaurarea Republicii Populare, spitalul a continuat sa fie un simbol al Pietei Unirii si al orasului. În 1949, la spitalul Brâncovenesc a fost înființată prima “Clinică de Ortopedie și Traumatologie” din țară, având ca scop organizarea, specializarea și perfecționarea medicilor ortopezi, condusă de Acad. Al. Rădulescu până în 1964 și în continuare de Prof. Aurel Denischi.
După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a căutat o locație pentru a dezvolta un program foarte mare de investiții, având ca element central Palatul Parlamentului. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Palatului Parlamentului și au fost demolate majoritatea clădirilor din cartierul Uranus, inclusiv cele cu valoare istorică, între care 22 de biserici și Spitalul Brâncovenesc, deși acesta nu se afla pe axa prevăzută pentru Bulevardul Victoria Socialismului. În 1984, într-o vineri, Ceauseșcu a hotărât să demoleze Spitalul Brâncovenesc și luni 29 martie 1984 a început demolarea. Spitalul era proaspăt renovat, monument istoric, sălile de operație erau de marmură, dar n-a contat. Personalul medical a fost repartizat la celelalte spitale din Capitală.
Privind spre fostul amplasament al Spitalului Brâncovenesc, privirea întalneste un bloc cu arhitectură nord-coreeană, mărginind o Piată a Unirii mult largită dar din păcate lipsită de majoritatea cladirilor ce ii confereau farmecul de odinioară.
Sursa : http://bestofromania.eu/spitalul-brancovenesc/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu