Lipscanii fotos
Punctul focal este chiar Strada Lipscani. In trecut una dintre cele mai importante artere comerciale bucurestene, aceasta se desfasoara astazi pe teritoriul administrativ a doua sectoare: incepe in dreptul Strazii Anghel Saligny din sectorul 5 si se termina la Calea Mosilor, in sectorul 3. Transformata in zona pietonala, cu numeroase cafenele, restaurante si vechi magazine unde sa arunci o privire, este un loc placut pentru plimbare. La capatul estic al strazii, o arcada duce spre o fundatura: Hanul cu Tei, construit in 1833 de doi negustori, fiecare detinand pravalii de o parte si de alta a pasajului, ale caror “sigilii” se pot inca vedea la intrarea de pe strada Blanari (“A.P.” si “S.P.”). Cunoscut si sub numele de “Hanul de pe Ulita cea mare a Marchitanilor” si cu o fatada de sticla tipica Tarii Romanesti, este singurul han istoric din Bucuresti care si-a pastrat forma de origine. Magazinele de aici vand in prezent antichitati si obiecte de arta.
Hanul cu tei-fotos
In apropiere, gasim Hanul Gabroveni (str. Lipscani nr. 86-88), datand din 1739, conform insemnarilor secretarului domnesc Jean Claude Flachat, care noteaza in memoriile sale ca fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin, a inaltat un "bezesten" (cladire patrata, hala), care nu poate fi ocupat decat de negustori straini, greci, turci, sau unguri, dar nici unul din acestia nu se poate aseza aici pentru totdeauna. Conform cercetarilor arheologice insa, Hanul Gabroveni ar fost ridicat intre 1804-1818, o perioada de dezvoltare comerciala. Se pare ca aceasta cladire a adus in peisajul orasului pentru prima data elementul “pasaj”. Accesul in acest culoar lung de aproape 50 m se facea doar pe la capetele lui, prin porti din stejar masiv inchise cu feronerie de fonta, iar la parter se aflau pravalii pentru vanzarea cu amanuntul a produselor textile. Reabilitarea Hanului Gabroveni, monument istoric din clasa A, a inceput in februarie 2012, lucrarile urmand sa fie finalizate, conform contractului, la 31 decembrie 2013. Conform proiectului, acesta va fi un centru cultural-artistic de nivel european.
Hanul Gabroveni-fotos
Un alt colt incarcat de istorie este Curtea Sticlarilor – locul in care se aflau atelierile mestesugarilor ce suflau sticla, ocupa o portiune importanta din Strada Selari. Balconul lung din lemn lacuit si ferestrele cu arcade ale acestei cladiri din 1716, care pe vremuri facea parte din curtea voievodala, erau de o frumusete aparte. Astazi insa, locul si-a schimbat atat numele, cat si destinatia, fiind cunoscut drept “Curtea berarilor”. Alte timpuri, alte obiceiuri!
Strada Franceza, denumita dupa negustorii francezi care se stabilisera in aceasta zona, adaposteste azi Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche, la origine cladirea fiind o fortareata de la sfarsitul secolului XIV– inceputul secolului XV, construita, se pare, pentru domnitorul Mircea cel Batran, si cunoscuta drept prima curte domneasca din Bucuresti. Vlad al III-lea Dracul si o serie de voievozi dupa el au largit sau au reconstruit curtea de mai multe ori, dar cladirea principala, corpurile de garda, turnul de veghe si baile au fost ridicate in 1690 si 1714 de domnitorul Constantin Brancoveanu. Conform descrierilor de demult, Curtea Veche era asezata pe o colina destul de inalta, inconjurata la sud de malul foarte inalt al raului Dambovita, iar in celelate puncte cardinale de ziduri puternice. Alaturi se gaseste cea mai veche biserica din Bucuresti – Biserica Curtea Veche. Construit din piatra alternata cu caramida, in cel mai pur stil bizantin, lacasul a fost ctitorit in anul 1550 de domnitorul Mircea Ciobanul. Multi dintre voievozii din Evul mediu au fost incoronati aici. Distrusa de mai multe ori de-a lungul secolelor, biserica a fost complet restaurata in secolul XX.
Strada Franceza-foto
La cativa pasi de biserica, se afla intrarea in Hanul lui Manuc(str. Franceza nr. 64). Denumit dupa negustorul armean care l-a construit, acesta este singurul caravanserai care mai dainuie in Romania. Curtea uriasa si aratoasa era menita sa adaposteasca convoaiele de carute care calatoreau in toata Europa. Se spune ca initial era format din 15 pivnite boltite, 23 pravalii, saloane, magazii, camere destinate servitorilor, bucatarii, dar si incaperi ce aveau ca scop gazduirea a peste 500 de persoane. Distrus de cutremurul din 1838, este cumparat de Lambru Vasilescu in a doua jumatate a secolului XIX, fiind reparat si transformat in Marele Hotel Dacia, renumit pentru balurile vremii si spectacole de teatru. La inceputul anilor '90, avea rol de restaurant, pastrandu-si arhitectura in stil brancovenesc. Ultima restaurare a inceput in 2009, Hanul lui Manuc fiind redeschis in 2011.
Hanul lui Manuc-fotos
Minuscula, dar minunat proportionata, Biserica Stavropoleos se inalta la intretaierea Strazii Stavropoleos cu Strada Postei. Construita initial ca manastire in 1724 de cativa calugari greci ortodocsi, aceasta biserica ofera privirii detalii fermecatoare, intre care coloanele din piatra bogat ornamentate, care sustin un sir de arcuri in stil oriental, dar si arcadele care inconjoara partea laterala a cladirii si zidurile din spate. Numeroase picturi murale neobizantine originale s-au pastrat in interiorul impregnat cu fum de tamaie; un superb iconostas aurit, precum si un minunat peristil imbracat in iedera completeaza decorul.
Biserica Stavropoleos-fotos
Centrul vechi al Bucurestiului este, ca orice loc incarcat de istorie, ofertant din punct de vedere turistic. Cu un sarm aparte si povesti invechite de vreme soptite prin unghere, poate fi chiar seducator, mai ales pentru cei care au nostalgia unor timpuri apuse. Ca o amintire parca a intensei activitati comerciale de aici, forfota strazilor, astazi pline cu tineri galagiosi ce isi petrec timpul liber pe terasele de la tot pasul, se mentine vie, vibranta, parca nevrand sa lase locul prada uitarii cu niciun chip. Si foarte bine ca-i asa!
Sursa : http://www.skytrip.ro/lipscanii-inima-bucurestiului-medieval-jur-12107.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu