Povestea Manastirii Mihai Voda

Traversand Podul Izvor dinspre Schitu Magureanu si Teatrul Bulandra, de cealalta parte gasim spatiul larg al Parcului Izvor, dincolo de care apare omniprezenta Casa Republicii (sau Casa Poporului, azi sediul Parlamentului). Nu stiu cati din generatia mai tanara cunosc faptul ca pe locul Parcului Izvor a existat acum doar 25 de ani un mic deal, pe care se inalta una din manastirile cele mai vechi si mai incarcate de istorie, manastirea Mihai Voda. Cati au auzit macar de aceasta manastire si stiu care a fost soarta ei.

Acum 25 de ani, de cealalta parte a Podului Izvor drumul continua cu Strada Uranus (care intalnea undeva mai la sud Calea Rahovei), iar pe stanga, dincolo de un mic spatiu numit Piata Arhivelor, se aflau zidurile de incinta ale Manastirii Mihai Voda.

 Podul Izvor spre Strada Uranus si Manastirea Mihai Voda. Fotografia apartine d-lui  Lazar Dinu.

 Imagine panoramica a Bucurestilor la 1927. Se pot repera Podul Izvor (numit atunci si Podul Uranus), Manastirea Mihai Voda, Arsenalul Armatei si o parte din cartier. Se mai poate observa si disparutul Pod Mihai Voda.

 Dealul disparut purta Ansamblul Mihai Voda, patrimoniu de valoare inestimabila, cu manastirea ridicata de Mihai Voievod Viteazul in 1589, inconjurata de ziduri de incinta si adapostind Arhivele Statului. In curtea manastirii era un important sit arheologic, pe acest loc existand urme ale unei stravechi asezari geto-dace vechi de 3000 de ani. Intre valorile de la Mihai Voda trebuie amintita, conform istoricului Constantin C. Giurescu, cea mai veche pivnita de pe aria bucuresteana.
Inceputurile manastirii se leaga de o legenda. Se spune ca Mihai Viteazul, pe cand nu era inca domn dar reprezenta un pericol pentru scaun, a fost prins, acuzat de tradare si condamnat la moarte de catre domnitorul de atunci Alexandru cel Rau. In drum spre locul de executie, trecand pe langa Biserica Alba Postavari (care se afla pe locul de azi al Pietii Constitutiei) a cerut ca o ultima dorinta sa fie lasat sa se inchine. Rugamintea fiindu-i acceptata, Mihai s-a legat in fata icoanei Sf Nicolae sa ridice o biserica daca scapa cu viata. Ajuns in fata calaului la locul de executie, acesta impresionat de statura impunatoare a viitorului voievod a fugit, iar la rugamintile boierilor sentinta a fost ridicata. Astfel Mihai si-a tinut legamantul si a ridicat pe dealul din apropiere manastirea care urma sa devina un reper major al orasului.
Manastirea lui Mihai Viteazu a fost bogat inzestrata de domnitorii care au urmat si a fost mult admirata, pastrandu-se in acest sens marturiile unor calatori straini ce au vizitat-o.

Manastirea Mihai Voda si podul de lemn inalt, cu rampe de acces, ce traversa catre manastire dinspre Gorgan (cam unde este azi Podul Izvor) (acuarela din 1794 de W.Watts, dupa un desen de Luigi Mayer, prima imagine cunoscuta si realista a Bucurestilor).

Manastirea a fost martora atacurilor turcesti conduse de Sinan Pasa, a asistat la momente tragice si a trecut prin incendii si cutremure; a fost resedinta mai multor domnitori iar tot aici s-a adapostit Tudor Vladimirescu in 1821; in timpul razboiului ruso-turc casele domnesti au fost transformate in spital; mai tarziu, dupa secularizarea averilor manastiresti, au fost aduse aici Arhivele Statului, construindu-se pe locul vechilor pivnite ale manastirii Palatul Arhivelor Nationale (1925).

Valoarea exceptionala a Manastirii Mihai Voda ca parte integranta a istoriei si memoriei orasului si ca patrimoniu artistic si arhitectural a fost dintotdeauna recunoscuta. De-a lungul timpului ansamblul manastiresc a  fost de multe ori reparat si refacut cu grija, iar dupa primul razboi mondial au fost intreprinse lucrari complexe de restaurare.

Cu toate acestea, in ciuda eforturilor si staruintelor depuse pentru prezervare si a ceea ce reprezenta Manastirea Mihai Voda, la momentul "sistematizarii" din anii '80 s-a decis indepartarea bisericii si a turnului clopotnita si demolarea cladirilor inconjuratoare (Arhivele Statului). 


Biserica manastirii, impreuna cu turnul clopotnita au fost mutate de pe dealul pe care dainuisera timp de 400 de ani si translate in panta pe o distanta de 289 m. Dealul insusi a fost nivelat si transformat in parc. Astazi biserica se afla pe Strada Sapientei, ascunsa privirilor in spatele blocurilor de pe Splai si prea putin stiuta.

Din cauza felului in care s-a facut translarea, turnul clopotnita a ramas asezat in mod neobisnuit in spatele bisericii:


Sursa : http://bucharestunknown.blogspot.ro/2009/11/povestea-manastirii-mihai-voda.html