Gică Petrescu

Gică Petrescu s-a născut la data de 2 Aprilie 1915 la Bucureşti. Tatăl său era contabil la Poştă, cu studii superioare la Geneva, iar mama sa era casnică, crescută la Paris. În anul 1915 avea să li se nască unicul lor fiu, Gheorghe, cel care avea să devină cel mai iubit si cel mai popular cântăreţ al românilor, supranumit de generaţii la rând “nemuritorul Gică”. Crescut într-un mediu intelectual, Gică studiază muzica, de mic, sub îndrumarea mamei şi apoi cu profesori specializaţi.

În 1930 la o serbare este descoperit de compozitorul Ion Vasilescu, care îl duce la Radio, unde cântă cu reputatul pianist şi dirijor Iulian Ghindă. În urma unei suferinţe discrete, mama sa moare. Gica Petrescu face doi ani la Drept, dar părăseşte studiile juridice în favoarea muzicii. Decât să ajungi un avocăţel mediocru, mai bine apucă-te serios de muzică. Un strop de talent,n-o sa-l înveţi la seminar, în nicio facultate. Cultivă-l şi foloseşte-te de el! – îl sfătuieşte tatăl său. Primul “contract de diseur” îl are la grădina restaurant Princiar de pe şoseaua Kiseleff, unde cântă cu Fănică Luca. Are un repertoriu de 60 de cântece, tangouri şi romanţe.

Alaturi de Stela Popescu

În 1933 este angajat oficial ca solist vocal, la localul de lux occidental Galeries Lafayette cântând cu Orchestra James Kok. Patronul, dl.Schwartz, îi confecţionează două costume elegante pentru zi (alb) şi seară (bleumarin). Are 18 ani şi cu mult curaj atacă eşalonul de aur al idolilor de atunci ai scenelor din localurile de muzică, răsfăţaţii de public şi de presă: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol.În 1936 tatăl său, Dumitru Petrescu, este imobilizat la pat de paralizie. Gică Petrescu rămâne unica sursă financiară. Are 21 ani. Apt de serviciu militar, este recrutat la Regimentul I – Vânători de gardă, dar decazarmat. Figurează în programele de Radio. În 1937 numele Gică Petrescu se impune tot mai mult. Afişele elegantului Cazinou de Sinaia îl anunţă cu litere uriaşe, ca solist în orchestra de jazz a lui Dinu Şerbănescu. Supus unui examen sever, este admis sub pseudonimul George Petrimi. Înregistrează pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Şerbănescu e decisivă profesional. Descoperă că romanţa este limba sa maternă. După câţiva ani revine la numele Gică Petrescu. În 1938 în România ia fiinţă Casa de discuri şi fabrica Electrecord. Gică Petrescu va colabora decenii la rând, înregistrând cântece de muzică uşoară, romanţe, cântece populare şi cântece de petrecere.

În 1939 este invitat în Germania, într-un turneu de înregistrări. Gică Petrescu este succesor al Mariei Tănase pe estrada restaurantului “Neptun” din Piaţa Buzeşti. În ultimii ani de pace, Gică este tracasat de contracte solicitante. Face o alegere judicioasă, cântând numai piese ale celor mai mari compozitori şi dirijori ai timpului şi apare pe scenă alături de cei mai agreaţi actori ai vremii. În 1940-1944 cântă pe scenele teatrelor Gioconda si Savoy. Începe războiul. Este mutat la regimentul IV Moto din Străuleşti. Aleargă zilnic între regiment, Radio pentru Ora răniţilor, concertele cu Dinu Şerbănescu, estrada unui restaurant, scena Teatrului de Revistă şi spectacolele cu răniţi. Este anunţat uneori cu grad militar “fruntaşul Gică Petrescu” alături de Trestian Antonescu, Silly Popescu, Nae Roman, Titi Botez, şi Constantin Tănase. Îşi afirmă calităţile de actor pe scena Teatrului Comic alături de H. Nicolaide şi o pleiadă întreagă de compozitori, textieri şi cântăreţi adulaţi de public şi presă. Un turneu de 70 zile prin ţară cu spectacolele “Frate cu dracul”, “Luna ştie, dar nu spune” (cu aluzii politice) îi sporesc popularitatea în ţară. Cântă în zeci de concerte ale formaţiei Jean Ionescu, prezentate de comicul Nae Roman şi alături de pianistul Gaston Ursu. Este angajat de Ion Vasilescu la “Alhambra” şi apoi la “Gioconda”. Lansează zeci de cântece, rămase populare până în ziua de azi.

Alaturi de sotie

În 1953 cu ocazia “Festivalului Internaţional al Tineretului” de la Bucureşti, la Teatrul Savoy are loc “Concertul popoarelor”. Gică Petrescu cântă, cu mare succes, piese în câteva limbi străine, multe din repertoriul Yves Montand. În 1956-1959 “Concertul popoarelor” trece Nistrul, într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, cu Ion Dacian, Trio Grigoriu, Florian Dorian etc. Rămâne credincios Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” la sălile Savoy şi Victoriei 174, alături de Dorina Drăghici, comicul Mircea Crişan, Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu. Începe o serie de turnee în străinătate. În 1960 apare în emisiunile Televiziunii Române. Cu timpul popularitatea sa creşte exponenţial, până la statutul de legendă vie. În 1965-1967 are cel mai important turneu – două luni în Franţa la Paris (1965), pe scena music-hall-ului “Olympia”, alături de Stela Popescu şi Mircea Crişan. Urmează turnee în Israel, alături de Florin Piersic, Doina Badea, spectacole luate cu asalt de numerosul public provenit din România. Lansează noi şlagăre pe scena Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia, timp de mai multe ediţii. În 1982-1987 participă la Festivalul “Crizantema de aur”, de la Târgovişte. Realizatoarea TV Florentina Satmari îi propune un recital. Alături de trupa lui George Carabulea, la 74 de ani, dovedeşte o excepţională ştiinţă a artei interpretative muzicale şi actoriceşti. Urmează premiera la Teatrul Constantin Tănase, “Nimic despre elefanţi”, un spectacol scris special pentru doi protagonişti: Gică Petrescu (în prag de 70 de ani) şi Nicu Constantin. Spectacolul s-a jucat doi ani consecutiv cu casa închisă, în el Gică Petrescu interpretând cuplete pline de haz. Are loc la cinematograful “Scala” premiera filmului biografic “Muzica e viaţa mea”, în regia lui Iulian Mihu.

În 1989, în noaptea dintre 30 august spre 1 septembrie, în urma unui stop cardiac, moare soţia, Cezarina. O parte din el moare odată cu ea. O perioadă nu mai urcă pe scenă şi pe micul ecran, făcând efortul de a-şi păstra cota de strălucire, dar cochetăria cultivată de Cezarina va păli din an în an. În 1993-1995 Apare cartea biografică “Viaţa şi cântecele lui Gică Petrescu”, scrisă de compozitorul şi muzicologul George Sbârcea, având ca bază de documentare caietele şi albumele, afişele şi fotografiile strânse cu devoţiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa. În 2003, pe 5 mai primeşte la Palatul Cotroceni “Steaua României în grad de cavaler”. În 2004-2005 apare tot mai rar în public. Bolnav, se autoizolează într-o singurătate în care admite doar 4-5 prieteni foarte apropiaţi. Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile. Corpula fost depus, pentru trei ore, în foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române, unde sute de oameni au venit pentru a-i aduce un ultim omagiu, iar ulterior a fost dus la capela din Cimitirul Bellu, unde a și fost înmormântat cu onoruri militare.

Sursa :
http://www.istorie-pe-scurt.ro/gica-petrescu-biografie-de-la-a-la-z/