Parcului Carol I

Parcul Carol, numit Parcul Libertăţii în anii 1948-1991, este un parc amplasat în sectorul 4 al Bucureştilor, pe Dealul Filaretului.

Iniţiativa de amenajare a «Parcului Carol I» i se datorează exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2), pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziţiei Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”.[1]

Fântâna Cantacuzino

Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elveţian francez Eduard Redont şi a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziţie jubiliară, în care a fost prezentat şi parcul Libertăţii. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de ştiinţă Constantin I. Istrati (1850 - 1918), profesor universitar şi academician.[2]

Prima săpătură la terasamente a fost făcută la 15 iunie 1905. Lucrările de amenajare au impus mutarea din loc a circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan[1].

Suprafaţa iniţială a parcului a fost de 36 ha[3], suprafaţa totală atingând în final 41 hectare[1]; pe 2 ha din suprafaţa totală a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul este amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetaţia fiind amplasată în jurul Aleii Centrale - construită într-un stil geometric. Sub grija grădinarilor horticultori Samuel şi Louis Leyvraz[1] au fost plantaţi 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbuşti precum şi numeroase plante şi flori.[4]

Parcul conţinea şi o mică grădină zoologică, ale cărei elemente au fost ulterior transferate la grădina zoologică Băneasa, precum şi câteva pavilioane expoziţionale şi clădiri anexate acestora. Conform planurilor întocmite de Ştefan Burcuş, Victor G. Ştefănescu, Ion D. Berindey a fost construit un castel de apă, denumit Cetatea lui Vlad Ţepeş. În faţa Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar până în 1938, an în care palatul a luat foc şi a fost demolat după cutremurul din 1940, a fost construită o cascadă mare după planurile arhitecţilor Petculescu şi Schindl. Cascada era străjuită de 3 sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea şi Karl Storck. Cele 3 sculpturi sunt Frumoasa adormită şi 2 sculpturi care reprezintă 2 tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganţii. După construirea Mausoleului, giganţii au fost mutaţi pe marginea aleii Centrale a parcului, aproape de intrarea dinspre Piaţa 11 iunie, iar frumoasa adormită a fost mutată în Parcul Herăstrău.

În interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor în aer liber, şi o moschee în apropierea lacului de agrement.

Parcul în anii dictaturii comuniste

În perioada aşa-zisei „puteri populare” condusă de nomenclatura regimului comunist, între anii 1960-1963, Parcul Carol, care imediat după 1947 fusese redenumit «Parcul Libertăţii», a suferit schimbări importante. Majoritatea monumentelor au fost demolate iar unele au fost mutate cum a fost cazul moscheii «Hunchiar-Regele Carol I», aflată astăzi în Piaţa Pieptănari. Esplanada a fost lărgită, devenind monumentală. La capătul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek (n.1925) Mausoleul din Parcul Carol, care s-a numit pe vremea aceea „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism"

Parcul Carol I după 1990

În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a decis „transmiterea terenului în suprafaţă de 52.700 de metri pătraţi, situat în Parcul Carol, în administrarea Patriarhiei Române (...)” pentru a se construi acolo Catedrala Mântuirii Neamului Românesc[5], pe locul ocupat de Mausoleu, care urma să fie demolat şi mutat în Parcul Tineretului.[6] Traian Băsescu, în calitate de primar al Capitalei, s-a opus, s-a judecat şi a câştigat procesele cu autorităţile (Primăria sectorului 4 şi Consiliul general) care au emis autorizaţii pentru construirea Catedralei[7], astfel că ideea a fost abandonată şi s-a ales alt amplasament pentru catedrală.


Fostul castel de apă, denumit Castelul lui Ţepeş Vodă, deoarece se intenţiona să fie o reconstituire a Cetăţii Poenari, a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Obiective turistice

Mausoleul din Parcul Carol (1962), opera arhitecţilor Horia Maicu şi Vasile Cucu;
Fântâna George Grigorie Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870;
Statuile Giganţii
Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărăşeşti în 1991;
Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909;
Fântâna Zodiac
Institutul Astronomic al Academiei Române
Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.

Statuia doctorului Constantin I. Istrati

Sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Carol_I